Cenzura și controversele din jurul filmului După dealuri: ce a deranjat publicul?

Filmul După dealuri (2012), regizat de Cristian Mungiu, a fost apreciat la nivel internațional, dar nu a fost lipsit de controverse. Subiectul sensibil, inspirat dintr-un caz real de exorcism petrecut la Mănăstirea Tanacu, a stârnit reacții puternice în România și în afara ei. Deși filmul nu face acuzații directe, abordarea sa realistă a dus la dezbateri despre influența religiei, percepția asupra Bisericii și limitele libertății de expresie în cinematografie.

1. Teme sensibile: religie, exorcism și sănătatea mentală

Una dintre principalele controverse ale filmului este legată de modul în care tratează tema religiei. În După dealuri, viața într-o mănăstire izolată este portretizată într-un mod sobru, fără a fi idealizată. Preotul și măicuțele nu sunt prezentați ca niște figuri malefice, dar nici ca eroi – sunt oameni care acționează conform credințelor lor, însă fără a înțelege pe deplin consecințele acțiunilor lor.

În România, unde Biserica Ortodoxă are o influență considerabilă, unele voci au considerat că filmul ar putea aduce prejudicii imaginii Bisericii, deși regizorul a subliniat că scopul său nu a fost să critice religia, ci să exploreze relațiile dintre credință, rațiune și societate.

În plus, filmul ridică și problema sănătății mentale și a modului în care aceasta este tratată într-o comunitate religioasă închisă. Personajul Alinei, care suferă de episoade de instabilitate emoțională, nu primește ajutor medical, ci este supusă unor ritualuri religioase care duc la un deznodământ tragic. Acest aspect a stârnit dezbateri despre cum sunt percepute problemele psihologice în anumite medii conservatoare.

2. Reacția Bisericii Ortodoxe Române

Deși filmul nu face referiri explicite la cazul Tanacu, inspirația din evenimentele reale este evidentă. După lansarea sa, unele voci din Biserica Ortodoxă au considerat că După dealuri ar putea contribui la o imagine negativă asupra religiei, mai ales în rândul publicului internațional.

Totuși, filmul nu prezintă Biserica în mod caricatural sau exagerat – personajele religioase din film nu sunt portretizate ca fiind corupte sau malefice, ci ca niște oameni simpli, care acționează din convingere, dar care sunt depășiți de situație. Cu toate acestea, faptul că filmul sugerează că o persoană cu probleme psihice a fost privită mai degrabă ca fiind „posedată” a fost suficient pentru ca anumite grupuri să considere că pelicula are o tentă critică.

3. Cenzura și restricțiile în difuzare

Deși filmul nu a fost oficial interzis în România, au existat încercări de a-i limita expunerea în anumite contexte. Unele grupuri religioase au criticat dur producția, iar în anumite zone ale țării, cinematografele locale au fost reticente în a-l programa.

În afara țării, filmul nu s-a confruntat cu cenzură explicită, dar în unele state conservatoare, precum Rusia sau țări din Orientul Mijlociu, temele sale legate de religie și exorcism au fost privite cu suspiciune.

4. Controversele din presa internațională

În presa internațională, După dealuri a fost apreciat ca un film puternic și provocator, dar nu a fost lipsit de critici. Unele publicații occidentale au interpretat filmul ca o condamnare a influenței religiei asupra societății, ceea ce a alimentat percepția că pelicula ar fi o critică directă la adresa Bisericii Ortodoxe.

Pe de altă parte, unii critici din țările cu tradiție ortodoxă au susținut că filmul oferă o imagine distorsionată a comunităților monahale și că pune într-o lumină negativă practici religioase care sunt considerate normale în anumite contexte.

5. Poziția lui Cristian Mungiu

Cristian Mungiu a declarat în repetate rânduri că filmul său nu este un atac la adresa religiei, ci o poveste despre alegeri, destin și limitele credinței. Regizorul a explicat că a vrut să redea evenimentele într-un mod obiectiv, fără a exagera sau a judeca personajele.

Într-un interviu, Mungiu a spus:

„Nu am vrut să demonizez Biserica sau să spun că religia este rea. Am vrut să arăt o poveste despre oameni, despre cum credințele lor îi influențează și despre cum uneori alegerile pe care le facem au consecințe tragice.”

Această abordare echilibrată este unul dintre motivele pentru care După dealuri a fost atât de apreciat de criticii de film, dar și de ce a stârnit controverse în rândul celor care au interpretat mesajul într-un mod diferit.

După dealuri rămâne un film puternic, care provoacă dezbateri și ridică întrebări incomode despre influența religiei, sănătatea mentală și limitele compasiunii. Deși a fost contestat în anumite cercuri, filmul a fost recunoscut ca o capodoperă cinematografică, oferind o perspectivă profundă și nuanțată asupra unui subiect sensibil. Aceste controverse nu au făcut decât să demonstreze impactul pe care filmul l-a avut și faptul că, la peste un deceniu de la lansare, încă reușește să provoace discuții și reflecții.