Adevărul din spatele ficțiunii: povestea reală care a inspirat După dealuri
Filmul După dealuri (2012), regizat de Cristian Mungiu, nu este doar un thriller psihologic intens sau o dramă despre credință și autoritate religioasă, ci și o ficțiune inspirată de un caz real care a șocat România și a atras atenția internațională. Evenimentele dramatice care au stat la baza scenariului au avut loc în anul 2005, la Mănăstirea Tanacu, un lăcaș religios izolat din județul Vaslui.
Cazul Tanacu: exorcismul care a șocat România
În vara anului 2005, o tânără pe nume Maricica Irina Cornici, o fostă orfană ajunsă la mănăstire pentru a deveni măicuță, a fost supusă unui ritual de exorcizare de către preotul Daniel Corogeanu și câteva măicuțe. Aceștia au considerat că tânăra era posedată, din cauza unor manifestări de agresivitate și confuzie mentală, care astăzi ar putea fi interpretate ca simptome ale unei afecțiuni psihiatrice netratate.
Exorcismul a presupus legarea fetei de o cruce din lemn și ținerea ei fără hrană și apă timp de câteva zile, cu scopul de a „alunga demonii”. Din păcate, ritualul s-a dovedit fatal – tânăra a murit, iar cazul a fost intens mediatizat. Ancheta ulterioară a condus la condamnarea preotului Corogeanu și a măicuțelor implicate pentru omor din culpă.
Cum a transformat Cristian Mungiu realitatea în film?
Cristian Mungiu a pornit de la această poveste reală, însă și-a construit scenariul într-un mod care evită senzaționalismul și nu judecă direct personajele. Filmul este inspirat de cartea de non-ficțiune Spovedanie la Tanacu, scrisă de Tatiana Niculescu Bran, dar nu urmărește cu fidelitate fiecare detaliu al cazului real.
Regizorul a ales să plaseze acțiunea într-un cadru fictiv și să schimbe numele personajelor, punând accent pe relația complexă dintre cele două protagoniste – Alina (interpretată de Cristina Flutur) și Voichița (Cosmina Stratan). Astfel, în loc să fie doar o reconstituire a unui eveniment tragic, filmul devine o explorare profundă a temelor precum:
- Prietenia și alienarea – Alina și Voichița au crescut împreună într-un orfelinat, iar relația lor este puternic marcată de trecutul dificil.
- Religia ca refugiu, dar și ca limită – Voichița găsește liniște și stabilitate în mănăstire, în timp ce Alina caută apropierea față de singura persoană dragă din viața ei.
- Confruntarea dintre credință și rațiune – Scenele tensionate dintre personaje reflectă conflictul între dogma religioasă rigidă și realitatea modernă, în care problemele de sănătate mentală ar trebui tratate medical, nu prin exorcizări.
Recepția și controversele
Prin abordarea sa realistă, filmul a stârnit dezbateri atât în România, cât și pe plan internațional. Unii spectatori și critici au văzut în el o critică subtilă la adresa religiei, în timp ce alții au apreciat modul în care Mungiu evită să simplifice lucrurile, prezentând personajele într-un mod uman, fără a le transforma în monștri sau victime absolute.
În final, După dealuri nu este doar o dramatizare a unui caz real, ci o operă cinematografică puternică despre singurătate, credință și limitele compasiunii umane. Astăzi, la ani de la lansare, filmul rămâne unul dintre cele mai impresionante și provocatoare proiecte ale cinematografiei românești.
